Accidentul vascular cerebral reprezintă o urgență medicală absolută ca urmare a riscului de leziuni ireversibile pe care le poate induce la nivel cerebral. AVC-ul corespunde fie unei obstrucții vasculare cerebrale (arteriale sau venoase) caz în care vorbim de AVC ischemic, fie unei rupturi vasculare cerebrale cu efracția sângelui la nivel cerebral caz în care vorbim de AVC hemoragic.
Odată cu apariția în anii 1990 a trombolizei și de prin anii 2015 a trombectomiei s-a înregistrat o semnificativă ameliorare a evoluției favorabile a acestei patologii.
Recunoașterea simptomelor AVC-ului este extrem de importantă pentru diagnosticul cât mai rapid și precis și pentru administrarea cât mai rapidă a tratamentului adecvat.
În literatura medicală și în special nemedicală, de popularizare a informație neurologice, și în societățile anglofone se utilizează o abreviere – joc de cuvinte: „be fast”, care se traduce „fii rapid” cu subînțelegere de „fii rapid în fața unui AVC” folosind totodată abrevierea sugestivă de modificările induse de AVC recognoscibile de toată lumea.
BEFAST:
B: balance; echilibru (tulburări de echilibru acute)
E: eyes; ochi (tulburări vizuale acute)
F: face; față (asimetria brutală a feței)
A: arm; braț (paralizia braț/picior acută)
S: speech; vorbire (tulburări acute de vorbire și/sau înțelegere)
T: time; timp (când a început atacul/tratament contra cronometru)
În paralel cu tratamentul de fază acută și bilanțul etiologic toate unitățile neuro-vasculare au în protocolul tratamentului AVC-ului prevenția complicațiilor precoce care pot surveni la până la 50% dintre pacienți: infecțioase, evenimente trombotice periferice (TVP), tulburări trofice cutanate, de alimentație, depresia etc.
O echipa multidisciplinară specializată în patologia neurovasculară (formată din neurolog, medic de recuperare medicală, asistenți medicali, ergoterapeuți, kinetoterapeuți, logopezi, neuropsihologi, asistenți sociali) va realiza un planning terapeutic din faza inițială a AVC-ului, cu începerea recuperării imediate. Planningul cuprinde pe lângă bilanțul și tratamentul medicamentos al pacientului, programul de recuperare cu transferul cât mai rapid și de îndată ce starea neurologică o permite a pacientului în serviciul de recuperare medicală, vizând totodată și eventualele potențiale adaptări de habitat și/sau socio-profesionale ale pacientului.
Evoluția clinică a unui AVC poate merge de la simptome tranzitorii fără repercusiuni lezionale cerebrale (adică cu RMN cerebral normală) caz în care vorbim despre AIT, până la sechele majore cu handicap definitiv sau deces. Reamintim că la 1 an post AVC aproximativ 20% din pacienți decedează. Din fericire 60-70% dintre pacienți, chiar dacă păstrează sechele, recuperează o independență funcțională, trei sferturi dintre pacienți reluându-și activitatea profesională.
În ceea ce privește tipul de AVC, 50% dintre pacienții cu AVC hemoragic decedează, iar dintre supraviețuitori 50% păstrează un handicap sever. Doar 25% dintre supraviețuitori recuperează aproape total și își recuperează independența funcțională.
Sechelele cele mai frecvente și redutabile sunt afazia (dificultatea de înțelegere și/sau de expresie - verbală, scrisă sau gestuală) și hemiplegia (imposibilitatea mișcării unei jumătăți din corp, membrul superior și inferior de aceeași parte). Cam o treime dintre pacienți păstrează o afazie limitând extrem de mult interacțiunea cu persoanele din mediul înconjurător socio-familial. Dacă în ceea ce privește mobilitatea membrului inferior aceasta se recuperează parțial sau total, cu mers posibil (cu sau fără sprijin), în ceea ce privește deficitul de membrul superior și de motricitate fină asociată, acestea sunt extrem de greu de recuperat. Chiar dacă nu înregistrează aceste sechele, pacienții riscă să păstreze un handicap invizibil, dar la fel de invalidant dat de oboseala cronică, tulburări de concentrare, sindrom anxio-depresiv.
Epilepsia vasculară, frecvent întâlnită, atât în faza acută, cât și la distanță de AVC, câteodată la ani de zile după, necesită un tratament rapid și pe viață cu o urmărire neurologică riguroasă.
Demența vasculară: apariția unui AVC crește de 5 ori riscul de demență fiind corelat și cu vârsta pacientului în momentul apariției AVC-ului, dar și cu localizarea acestuia.
Depresia reacțională post AVC și secundar lezională survine la 30% dintre pacienți aceasta interferând nu numai cu calitatea vieții pacientului, ci și cu anturajul. Nu rareori concomitent apare și depresia reacțională a anturajului pus în fața unui apropiat care păstrează sechele importante fizice, psihice sau cognitive.
Pierderea echilibrului și căderea, de cauză multifactorială, sunt frecvent întâlnite post AVC, pacienții fiind evaluați în echipa multidisciplinară, cu adaptarea strictă a mediului de viață pentru a împiedica sau a reduce acest risc.
*Documentarea privind acest articol s-a făcut cu consultarea articolelor neurologice publicate via Pub-med, www.cdc.gov, www.strokeassociation.org.
