Cu o activitate de peste 18 ani în Belgia și o bogată experiență în tehnici și tratamente neurologice de înalt nivel, Dr. Ionela Camelia Ralea, medic specialist Neurologie, a revenit în România, în Rețeaua Medicală Arcadia.
O carieră construită pe vocație, motivație și dorința de a face bine.
Ce înseamnă medicina pentru dumneavoastră? Cum ați ales acest drum?
Pentru mine medicina este o vocație. De fapt cred că toate profesiile ar trebui să fie un act vocațional: fiecare dintre noi să alegem cu mintea și cu sufletul. Asta este ideal.
Eu mi-am dorit să fiu medic de mică, foarte mică. Citeam foarte mult și m-am imaginat, m-am proiectat în viitor ca medic. Din păcate, în familie am avut câteva patologii neurologice. Așa că m-am îndreptat foarte repede spre ideea de medicină și încet-încet a crescut, ca o sămânță, ideea de neurologie sau neurochirurgie. În aceeași perioadă, de formare, am cunoscut mulți medici pe care i-am admirat și care au fost un exemplu pozitiv pentru mine. Educațional ne formăm prin exemple pozitive sau negative. Asta a însemnat pentru mine foarte mult, oameni care au fost în același timp un exemplu și o motivație.
Ce v-a determinat să alegeți ca specialitate neurologia?
Din punctul meu de vedere, neurologia este cea mai frumoasă specialitate. Și dacă ar fi să fac o ierarhie a specialităților medico-chirurgicale – incorect pentru colegii mei, care sunt pasionați fiecare de domeniul respectiv – pentru mine ca alegere pe primul loc rămâne neurologia, iar la distanță de neurologie ar urma ginecologia cu partea de obstetrică. Fără creier nu se poate, dar nici fără copii nu se poate.
O bună perioadă de timp, din cauza lipsei tehnologiei de diagnostic, neurologia a fost o cenușăreasă a medicinei. Față de alte specialități medicale am avut foarte târziu acces la diverse examene complementare și de aceea, inițial, diagnosticul se susținea printr-o anamneză aprofundată și un examen clinic foarte florid. Din acest motiv examenul neurologic este foarte detaliat, necesită foarte mult timp și este foarte descriptiv.
De vreo 20 de ani, din fericire, au venit și analizele și examenele neurologice complementare, rezonanța magnetică nucleară, scanerul, examenele electrofiziologice, potențialele evocate, care ajută foarte mult. Și atunci partea descriptivă a scăzut foarte mult în favoarea examenelor complementare care aduc certitudine diagnostică. Medicina și diagnosticul trebuie să se bazeze pe dovezi, „evidenced base medicine”, cu atât mai mult neurologia, care nu mai poate fi practicată în zilele noastre doar bazându-ne pe examenul clinic, cele mai mult boli neurologice fiind grave cu tratamente extrem de particulare.
Afecțiunile neurologice sunt diagnosticate din ce în ce mai frecvent. Există cauze comune care pot determina apariția acestor afecțiuni?
Ca în toate patologiile, avem un fond genetic, care nu se poate schimba, precum și sexul sau vârsta. Pe de altă parte, sunt foarte multe afecțiuni pe care le dobândim, le dezvoltăm prin evoluția educațională, socio-familială, profesională. În ceea ce privește factorii comuni ai multor afecțiuni neurologice, vorbim despre factorii de risc neurovascular: consumul cronic de tabac, de alcool, hipertensiunea, obezitatea, diabetul, fibrilație atrială etc. Mulți din acești factori de risc stau la baza diverselor afecțiuni neurologice cum ar fi: accidentul ischemic tranzitoriu sau accidentul vascular cerebral, epilepsia de cauză vasculară, demența vasculară, sindromul parkinsoninan vascular etc. Demența poate apărea într-un context degenerativ, dar și din cauza alcoolului (demența etilică) sau poate apărea din cauza unor factori vasculari, hipertensiune, colesterol (demența vasculară). Dintr-o altă paletă diagnostică este epilepsia, care apare și din cauza unor leziuni vasculare cerebrale. Toată lumea este impresionată de criza epileptică generalizată toncio-clonică, dar sunt și alte forme de epilepsie, absența epileptică, epilepsia cu tulburări vizuale, epilepsii cu expresie clinică particulară și care pot fi cauzate de leziunile vasculare cerebrale (de exemplu cele din lobul-occipital putând declanșa halucinațiile vizuale, epilepsia de cauză vasculară occipitală). Sunt alte forme de epilepsie care se exprimă doar prin tulburări de comportament; în acest caz consultul complementar psihiatric și neurologic și realizarea electro-encefalogramei sunt de un real folos pacientului cu clarificarea diagnosticului și adaptarea tratamentului.
Pot fi prevenite unele afecțiuni neurologice? Ce trebuie să știe pacienții?
Componența genetică, vârsta, sexul nu le putem controla, dar ceilalți factori de risc sunt modificabili.
„Asta trebuie să țintim: să informăm, să educăm, să facem medicină preventivă.”
Când este important pentru un pacient să se prezinte la neurolog?
Medicina adevărată este cea care face educație sanitară și care previne. În momentul în care am convins un pacient să nu mai fumeze (de exemplu), indiferent pentru ce alt motiv a venit în consultație, atunci am făcut medicină care să și prevină. Poate că acest pacient nu va dezvolta sau va dezvolta mai târziu sau va face o formă mai puțin agresivă de cancer, de AVC etc. Asta trebuie să țintim: să informăm, să educăm, să facem medicină preventivă.
Punctual, pacientul ajunge în consultația de neurologie fie spontan, fie adresat de medicul de familie sau de colegii din alte discipline.
Noi suntem cei mai buni cunoscători ai propriului corp și în momentul în care ne dăm seama că ceva nu merge – amețim, nu vedem bine, nu auzim bine, avem tulburări de echilibru, avem impresia de pierdere de forță într-un membru, un tremur, un simptom care ne deranjează – trebuie să consultăm specialistul neurolog.
Cum arată pacientul de neurologie?
Nu mai există o vârstă specifică neurologiei. Profilul pacientului neurologic este extrem de variat.
Cel mai tânăr pacient cu AVC pe care l-am trombolizat avea 12 ani. Un pacient care de exemplu se droghează în adolescență poate ajunge să dezvolte leziuni vasculare cerebrale și la 20-30 de ani. Scleroza multiplă se întâlnește și la pacientul tânăr, chiar la adolescent. Pacienții care lucrează și acumulează o expunere masivă la lumina artificială sau zgomot, eventual cu o postură vicioasă (la birou de exemplu) pot dezvolta în acest context o migrenă. Spre vârsta de 60-70 de ani poziția vicioasă acumulată în timp la birou poate induce, de exemplu, cervicalgii, iar cu cât înaintăm în vârstă riscăm să acumulăm diverși factori de risc, diverse comorbidități, care pot antrena la rândul lor leziuni neurologice.
Pacientul va fi consultat de neurolog fie în urgență, post criză de epilepsie, post traumatism cerebral, post fază acută a accidentului vascular cerebral, sau pacientul vine cronic în consultație pentru că o patologie care s-a instalat foarte frust, insidios – de exemplu un tremur de exemplu, al capului, al mâinii, care poate să fie expresia unui tremur esențial, al unui sindrom parkinsonian sau a unei patologii non-neurologice, cum este boala tiroidiană.
Așadar nu există un tipar al pacientului de neurologie.
„Îmi doresc să ofer pacienților români ceea ce am învățat în Belgia.”
Aveți o experiență de peste 18 ani în Belgia. Ce ați învățat din sistemul de sănătate belgian? Cu ce experiență reveniți în România?
Am învățat despre respectul real al statului și al sistemelor de asigurări de sănătate pentru sănătate, un respect adevărat oferit unor oameni, celebri sau necunoscuți, care au muncit toată viața. În România, avem nevoie de un sistem performant de rambursare medicală care să asigure accesul pacienților la cele mai performante sisteme de diagnostic medical și la cele mai performante medicamente, fie că sunt accesate în consultul sistemului medical de stat, fie la privat. Pe de altă parte asigurarea medicală este obligatorie în Belgia, indiferent de statutul socio-profesional al persoanei, că lucrează sau nu, că este sau nu cetățean belgian etc. Atât timp cât persoana are resedința în Belgia (temporară sau definitivă) asigurarea de sănătate este obligatorie; în schimb nu statul belgian va susține asigurarea, ci cetățeanul o va plăti la o agenție de asigurări la alegerea lui. În Belgia nu există diferența de accesibilitate medicală stat-privat, pacientul fiind rambursat în același mod, fie că accesează sistemul de stat sau privat. De altfel, marea majoritatate a spitalelor belgiene sunt cu regim privat.
Mă întorc de asemenea cu o solidă pregătire neurologică clinică și cu experiența unor tratamente moderne utilizate doar ca urmare a validării lor prin largi studii internaționale. Piața românească a medicamentelor abundă încă de o gamă largă de produse vândute ca fiind „factori naturali de creștere neurogenă/neuroprotectori”, care nu au vreo dovadă științifică reală a efectului curativ și/sau favorabil „neuroprotector”.
Grație formării în sistemul de rezidențiat belgian am învățat diverse tehnici de diagnostic neurologic și vorbesc despre ecografia Doppler de trunchi supra-aortic și trans-craniană (utilizată în diagnosticul și urmărirea neuro-vasculară a pacienților cu AIT sau AVC), despre electro-neuro-miografie (care evaluează nervii și muschii în cadrul diverselor patologii), despre potențialele evocate multi-modale vizuale, auditive, somestezice, stimularea magnetică (utile de exemplu în scleroza multiplă, în stenozele de canal vertebral, în diversele mielopatii etc).
Îmi doresc deci să ofer pacienților români ceea ce am învățat în Belgia, să ajut pacienții români, pacienți care merită, ca toți cetățenii Europei anului 2021, diagnostice și tratamente moderne, adaptate secolului nostru.
Powered by Froala Editor
