Nevrita optică este cauzată de inflamația nervului optic, de diverse cauze, și se exprimă clinic cu simptome în general unilaterale, cu durere oculară de intensitate diferită, agravată de mișcările globului ocular și cu tulburări vizuale, preponderent cu pierderea vederii parțiale sau totale, câteodată exprimată doar prin tulburări ale percepției cromatice.
Etiologia nevrite optice
Frecvent debutată la pacienții cu vârste între 20-40 de ani, nevrita optică poate apărea la orice vârstă. Cauza cea mai frecventă la pacientul tânăr este scleroza multiplă sau uneori neuromielita optică Devic (o formă particulară de scleroză multiplă). Pentru vârstele mai înaintate, cauza este frecvent vasculară ischemică (dată de diabet, fumat, hipertensiune arterială etc). Nu rară este, de asemenea, cauza toxică etilică la pacientul consumator cronic și, nu neapărat în cantități mari, de alcool. Alte cauze sunt: patologiile autoimune, infecțioase în special la copii (nevrite optice asociate sau nu unor encefalite virale, sinuzitelor, meningitei – frecvent cauză virală, tuberculoză, sifilis etc), metastazele tumorale, toxice medicamentoase etc.
Nevrita optică: metode de diagnostic
Diagnosticul este pus frecvent de oftalmolog sau de neurolog. Într-un prim timp, pacientul beneficiază de un bilanț oftalmologic exhaustiv, incluzând evaluarea acuității vizuale (AV), a câmpului vizual (CV), a fundului de ochi (FO). Examenul FO va evalua retina și papila/capul nervului optic. Fundul de ochi poate fi normal, dar, în unele cazuri, poate regăsi un edem al nervului optic. În cazurile avansate, papila este descrisă ca fiind decolorată, semn al atrofiei optice deja instalate. Tot la examenul fundului de ochi oftalmologul poate regăsi, la pacienții cu factori de risc vascular, ischemii vasculare (cu tromboze arteriale sau venoase) sau hemoragii retiniene care vor necesita și un bilanț neuro-vascular pentru o sancțiune terapeutică adaptată etiologiei acestor modificări.
Confirmarea diagnosticului vine din 2 examene :
- cuantificarea imagistică prin Rezonanța Magnetică Nucleară (RMN) cerebrală și a nervilor optici, care evidențiază adesea hipertrofia nervului/nervilor optici, hipertrofie consecutivă edemului optic. Frecvent, alături de modificările nervilor optici, regăsim leziuni cerebrale fie inflamatorii (cum e cazul patologiilor de tipul sclerozei multiple), fie leziuni vasculare cerebrale.
- cuantificarea funcțională grație potențialelor evocate vizuale.
Potențialele evocate vizuale (PEV) reprezintă o explorare dedicată detectării unor tulburări de conducere pe căile vizuale, care se realizează prin înregistrarea potențialelor evocate la nivel cerebral după expunerea la stimulare luminoasă standardizată.
Pacientului i se aplică electrozi în regiunea occipitală, care înregistrează activitatea cerebrală. Pacientul este apoi expus unui stimul vizual în fața unui ecran luminat cu aspect de tablă de șah la care pătrățelele își schimbă culoarea alternativ, cu o frecvență predefinită. Evaluarea se bazează pe interpretarea undei P100 din punct de vedere al latenței, amplitudinii și aspectului.
Răspunsul este generat la nivel retinian, semnalul emis de retina centrală fiind condus pe căile vizuale de la nivel macular, via nervul optic pana la corpii geniculați laterali și la aria vizuală V1. În condițiile absenței leziunilor retiniene, deci în lipsa unei cauze oftalmologice a tulburării de vedere, PEV-ul aduce informații funcționale importante asupra căilor de conducere vizuală, confirmând sau infirmând astfel o suspiciune de nevrită optică retrobulbară.
Nu există contraindicații ale acestei tehnici și nici restricții particulare înainte de realizarea examenului.
Indicații frecvente:
- nevrite optice;
- amauroza fugace;
- tulburări vizuale în sens larg (degradare vizuală, tromboză arteră/venă retină etc);
- post traumatic;
- bilantul compresiv tumoral;
- bilanțul carențial, alcoolic, tulburărilor vitaminice.
Cele mai frecvente utilizări sunt în cadrul unei scăderi brutale a acuități vizuale din cadrul unui puseu de scleroză multiplă (frecvent, tulburarea vizuală fiind primul semn al bolii) sau pentru evaluarea post AVC sau traumatism cranian.
Pentru a clarifica etiologia nevritei optice bilanțul se completează printr-un screening sanguin (analize de sânge), puncție lombară (PL), ecografie Doppler vasculară a vaselor cu destinație encefalică etc.
Nevrita optică: tratament
Tratamentul nevritei optice, deci al tulburărilor vizuale, depinde de cauza acestei afecțiuni.
Suplimentele vitaminice și așa-zisele trofice neurale/pseudo-factori de regenerare neurală nu ajută, nu au niciun beneficiu, și, de aceea, nici nu se regăsesc în recomandările medicale în vigoare în Europa.
Bilanțul etiologic al nevritei va conduce la recomandarea de tratament și la prognosticul evolutiv.
Prognosticul nevritei optice și evoluția tulburărilor vizuale depind de cauza nevritei și de rapiditatea instalării tratamentului. Cu cât e mai tardiv diagnosticul și, deci, instaurarea tratamentului, cu atât există riscul persistenței tulburărilor vizuale.
Nu există tratament preventiv, dar controlul cât mai bun al factorilor de risc neurovascular (fumatul, obezitatea, diabetul etc) vor evita în mare măsura apariția nevritei optice de cauză vasculară. Sunt situații, cum e cazul sclerozei multiple, în care pacienții refac pusee de tulburări vizuale datorate recidivei nevritei optice, în ciuda tratamentului de fond al sclerozei multiple, pusee care comportă un tratament particular cu doze ridicate de corticoizi intravenos.
