Tulburările de mișcare reprezintă o categorie de afecțiuni neurologice adesea neînțelese și trecute cu vederea. Aceste tulburări cuprind o serie de condiții care afectează capacitatea unei persoane de a-și controla mișcările, afectând calitatea vieții și funcționarea zilnică.
La baza tulburărilor de mișcare se află perturbarea rețelei complexe de semnale dintre creier, măduva spinării și mușchi.
Boala Parkinson, poate cea mai cunoscută dintre aceste tulburări, se caracterizează prin tremor, rigiditate și mișcare lentă, adesea însoțită de instabilitate posturală. Cu toate acestea, boala Parkinson este doar una dintre afecțiunile cuprinse în această categorie.
Distonia, o altă tulburare de mișcare predominantă, se manifestă prin contracții musculare involuntare, provocând răsuciri și mișcări repetitive sau posturi anormale.
Tot în categoria tulburărilor de mișcare sunt incluse ticurile, cea mai cunoscută afecțiune din această categorie fiind sindromul Tourette.
Tremorul este un alt tip de mișcare involuntară, care face parte din grupa mare a tulburărilor de mișcare, cea mai frecventă dintre afecțiunile care provoacă tremor, în afara bolii Parkinson, fiind tremorul esențial.
Mai există afecțiunile caracterizate prin coree, mișcări care pot afecta diferite părți ale corpului și pot fi descrise ca „asemănătoare dansului”. Coreea este adesea asociată cu anumite afecțiuni neurologice, cea mai notabilă fiind boala Huntington.
Sunt excluse din categoria tulburărilor de mișcare afecțiunile care determină paralizia diferitelor segmente ale corpului, epilepsiile, bolile neurodegenerative care afectează în primul rând cogniția (cum sunt boala Alzheimer și alte tipuri de demențe), afecțiunile sistemului nervos periferic (cum sunt neuropatiile periferice), accidentul vascular cerebral și patologia traumatică a sistemului nervos.
Există două grupe mari de tulburări de mișcare: mișcările hipokinetice și cele hiperkinetice.
Tulburările de mișcare hipokinetice
Tulburările de mișcare hipokinetice sunt un grup de afecțiuni neurologice caracterizate printr-o reducere sau o afectare a mișcărilor voluntare, ducând la încetinirea mișcării (bradikinezie), rigiditate musculară și dificultăți în inițierea și menținerea activității fizice. Aceste tulburări sunt de obicei asociate cu disfuncții în ganglionii bazali, un grup de structuri ale creierului implicate în controlul motor.
Cea mai frecventă tulburare de mișcare hipokinetică este boala Parkinson, care se caracterizează prin degenerarea neuronilor producători de dopamină din creier. Această pierdere de dopamină duce la anomalii în circuitele ganglionilor bazali, cauzând simptomele motorii caracteristice ale bolii Parkinson.
În aceeași categorie sunt incluse toate afecțiunile care determină parkinsonism, termen care cuprinde un grup de afecțiuni care împărtășesc caracteristici similare cu boala Parkinson, inclusiv bradikinezie, rigiditate și tremor. Parkinsonismul poate fi cauzat de diverși factori, inclusiv boala Parkinson, anumite medicamente, parkinsonism vascular (cauzat de accidente vasculare cerebrale mici în creier) și alte tulburări neurodegenerative:
- paralizie supranucleară progresivă (PSP): tulburare neurodegenerativă rară, caracterizată prin deteriorarea treptată a celulelor în anumite zone ale creierului. Aceasta duce la simptome cum ar fi încetinirea mișcării, rigiditate musculară, dificultăți de echilibru și coordonare și probleme cu mișcările ochilor și vederea.
- atrofia multi-sistem (MSA): tulburare neurodegenerativă rară, care afectează mai multe sisteme din organism, inclusiv sistemul nervos autonom și zonele de control motor ale creierului. Poate provoca simptome similare cu boala Parkinson, cum ar fi bradikinezia, rigiditatea și instabilitatea posturală, precum și simptome autonome, cum ar fi hipotensiunea ortostatică și disfuncția urinară.
Primele semne ale unei tulburări de mișcare hipokinetice
Primele semne ale unei tulburări de mișcare hipokinetice pot varia în funcție de afecțiunea specifică, dar simptomele precoce comune pot include:
- bradikinezie: lentoare a mișcării sau dificultate la inițierea mișcărilor. Acest lucru se poate manifesta ca un sentiment general de încetinire, în special atunci când sunt efectuate activități care necesită control motor fin, cum ar fi scrierea sau încheierea/descheierea nasturilor unei cămăși;
- rigiditate sau rezistență în mușchi: vizibilă atunci când se încearcă mișcarea unui membru sau în timpul manipulării pasive de către o altă persoană;
- tremor de repaus: apare în principal în repaus, afectând de obicei o mână, un deget, degetul mare sau bărbia. Tremorul poate dispărea sau scădea în timpul mișcărilor intenționate sau în somn și poate fi mai accentuat atunci când pacientul este stresat sau obosit;
- instabilitate posturală: dificultăți în menținerea echilibrului și coordonării, care duc la tendința de a se balansa sau de a cădea, în special la întoarcerea bruscă sau la schimbarea direcției de mers;
- modificări ale mersului: modificări ale modelului de mers pe jos, cum ar fi un mers cu pași mici, legănat redus al brațelor în mers sau dificultăți în inițierea sau oprirea mișcării.
Dacă cineva prezintă aceste simptome, mai ales dacă persistă sau se agravează în timp, este important să se prezinte la medicul neurolog pentru evaluare și diagnostic. În timp ce aceste simptome pot avea diverse cauze, inclusiv afecțiuni non-neurologice sau efecte secundare ale medicamentelor, ele pot fi, de asemenea, indicative pentru tulburări neurologice subiacente, cum ar fi boala Parkinson sau alte tulburări de mișcare hipokinetice.
Este esențial să nu se amâne evaluarea medicală de specialitate, deoarece diagnosticarea timpurie poate ajuta la gestionarea simptomelor, la încetinirea progresiei bolii și la îmbunătățirea calității vieții.
Tulburările de mișcare hiperkinetice
Tulburările de mișcare hiperkinetice sunt un grup de afecțiuni neurologice caracterizate prin mișcări excesive, involuntare sau mișcări anormale, repetitive. Aceste mișcări pot afecta diferite părți ale corpului, inclusiv membrele, fața, trunchiul și corzile vocale. Tulburările de mișcare hiperkinetice sunt de obicei cauzate de disfuncții în ganglionii bazali sau circuitele cerebrale asociate implicate în controlul motor.
Cele mai comune tipuri de tulburări de mișcare hiperkinetice includ:
- ticurile: mișcări bruște, repetitive, nonritmice sau sunete care sunt adesea involuntare și dificil de controlat. Ele se pot manifesta ca ticuri motorii, care implică mișcări ale corpului sau ticuri vocale, care implică sunete sau vorbire. Ticurile sunt o caracteristică distinctivă a sindromului Tourette, dar pot apărea și în alte afecțiuni neurologice sau psihiatrice;
- tremorul: mișcare involuntară, ritmică, oscilantă a unei părți a corpului. Tremorul esențial, adesea confundat cu Parkinson, provoacă tremurături ritmice, de obicei în mâini, ceea ce face ca sarcini precum ținerea unui pahar sau folosirea ustensilelor să fie provocatoare;
- distonie: implică contracții musculare susținute care provoacă răsuciri, mișcări repetitive sau posturi anormale. Mișcările distonice pot afecta doar părți ale corpului sau pot fi generalizate, afectând mai multe regiuni ale corpului. Distonia poate fi primară (idiopatică) sau secundară altor afecțiuni, cum ar fi boala Parkinson sau boala Wilson, sau anumitor medicamente;
- coree: un tip de tulburare de mișcare involuntară, caracterizată prin mișcări scurte, neregulate, sacadate, care sunt rapide și imprevizibile. Aceste mișcări pot fi descrise ca „asemănătoare dansului”. Coreea poate afecta diferite părți ale corpului, inclusiv fața, membrele și trunchiul. Este adesea asociată cu anumite afecțiuni neurologice, cea mai notabilă fiind boala Huntington. În boala Huntington, coreea este unul dintre simptomele distinctive și tinde să se agraveze pe măsură ce boala progresează. Cu toate acestea, coreea poate apărea și în alte condiții, cum ar fi anumite tulburări autoimune (de exemplu, coreea Sydenham), tulburări metabolice sau ca efect secundar al anumitor medicamente;
- mioclonii: contracții musculare bruște, scurte, asemănătoare șocului. Aceste mișcări pot apărea spontan sau ca răspuns la stimuli și pot afecta un singur mușchi sau un grup de mușchi. Miocloniile pot fi clasificate ca fiziologice (normale), esențiale (idiopatice) sau simptomatice (asociate cu afecțiuni neurologice subiacente).
Primele semne ale unei tulburări de mișcare hiperkinetice
Primele semne ale unei tulburări de mișcare hiperkinetice pot varia în funcție de afecțiunea specifică, dar simptomele timpurii comune pot include:
- mișcări involuntare: aceste mișcări pot fi scurte, neregulate și sacadate, cum ar fi mișcările coreiforme observate în coree sau contracțiile musculare susținute observate în distonie
- tremor: pot fi prezente mișcări ritmice, oscilante, care afectează mâinile, capul sau vocea. Tremurăturile pot varia în funcție de frecvență, amplitudine și părți afectate ale corpului;
- spasme musculare: contracții musculare bruște, asemănătoare șocului, cunoscute sub numele de mioclonii, care pot apărea spontan sau ca răspuns la stimuli
- comportamente repetitive: mișcări repetitive sau stereotipe, cum ar fi ticuri în sindromul Tourette sau alte tulburări cu ticuri.
Anumite tulburări de mișcare hiperkinetice pot provoca posturi anormale sau mișcări de răsucire a corpului, cum ar fi posturile distonice.
Simptomele tulburărilor de mișcare hiperkinetice pot fi uneori confundate cu alte afecțiuni neurologice sau psihiatrice, deci este esențial să solicitați evaluarea de către un neurolog cu experiență în tulburările de mișcare. Acesta va efectua un istoric medical cuprinzător, un examen fizic și poate solicita teste suplimentare, cum ar fi imagistica creierului sau evaluările neurologice, pentru a determina cauza simptomelor.
În general, persoanele care prezintă simptome sugestive pentru o tulburare de mișcare hiperkinetică ar trebui să se prezinte la medicul neurolog cât mai curând posibil, în special dacă simptomele interferează cu activitățile zilnice, provoacă suferință sau sunt asociate cu alte simptome neurologice sau sistemice. Diagnosticul precoce și managementul adecvat pot duce la rezultate mai bune, o calitate îmbunătățită a vieții și prevenirea potențialelor complicații.
Tulburările de mișcare sunt tratate în siguranță în Centrul de excelență pentru managementul clinic al pacientului cu Parkinson și tulburări de mișcare Arcadia.
Pentru programări, aveți la dispoziție numărul de telefon 0232 920, Call Center Arcadia.