Boala Parkinson este o patologie cronică, degenerativă, cu evoluție lent invalidantă, cu debut insidios. Faza pre-clinică, în care diagnosticul este de o reală utilitate pentru încetinirea progresiei și menținerea calității vieții, se întinde pe o perioadă de 8-10 ani. Scăderea dopaminei este continuă în această perioadă, dar creierul continuă să funcționeze normal datorită plasticității cerebrale.
Simptomele debutează când, din păcate, sunt pierduți între 50-70% dintre neuronii Dopaminergici, fără să se mai poată recupera această pierdere.
Semnele motorii: triada clasică
Semnele debutează decalat și diferit de la un pacient la altul, adesea fiind asimetrice, concordant cu scăderea dopaminei neuronale, simptome remarcate adesea tardiv, când acestea reduc autonomia atât în viața personală, cât și profesională, cu impact major asupra calității vieții pacientului.
Akinezia: debutată cu dificultatea inițierii mișcărilor, bradikinezie (lentoare în mișcări), evoluând spre hipokinezie și akinezie (scăderea până la absență a capacității de mișcare); debutează prin dificultăți ale motricității fine, cu apariția micrografiei (scrierea din ce în ce mai mică), mișcări lente și ezitante, dificultăți de a se ridica de pe scaun, din pat, de a se întoarce în pat etc.
Hipertonia sau rigidizarea membrelor, dată tocmai de dificultatea inițierii mișcărilor, pacientul mișcând spontan din ce în ce mai puțin; tipică este imaginea pacientului cocârjit, aplecat în față, cu gheb apărând în spate, deformare dată de tulburările de statică ale coloanei vertebrale care apar ca urmare a deficitului dopaminergic în neuronii responsabili de mușchii paravertebrali.
Tremorul tipic de repaos cel mai adesea al mâinilor, dar și al mentonului (bărbiei).
Semnele non-motorii sunt extrem de frecvente; adesea preced semnele motorii, dar sunt mai puțin impresionante pentru pacient, care adesea le banalizează: 70% dintre pacienți descriu insomnii, mișcări brutale ale membrelor la adormire sau care însoțesc visele din somnul paradoxal și care trezesc pacientul, pierderea mirosului (anosmie), tulburări cognitive, tulburări de echilibru, dureri în special de spate (date de spasticitatea câteodată insiduos apărută), diverse tulburări digestive, în special constipație, imperiozitate micțională, depresie.
Nu există tratament curativ. Toate tratamentele disponibile astăzi vizează tratarea simptomelor motorii și se bazează în principiu pe aportul de dopamină care nu mai este produsă de neuroni, pe medicamente neuromodulatoare neuronale (agonisti Dopaminergici) sau pe cele care inhibă degradarea dopaminei. Aceste medicamente pot fi asociate, baza fiind reprezentată de tratamentele care aduc dopamină.
În paralel cu evoluția bolii, necesarul de aport de dopamină crește, aportul cel mai fiziologic în fazele avansate fiind adus de către pompele jejunale cu administrare continuă de L-dopa sau de către agoniștii Dopaminergici (apomorfină subcutanată).
Stimularea cerebrală profundă este o tehnică neurochirurgicală practicată curent în centrele de referință pentru boala Parkinson și constă în implantarea de electrozi în nucleii sub-talamici conectați la un dispozitiv subcutanat, electrozi care trimit impulsuri electrice în rețeaua neuronilor dopaminergici cu o netă ameliorare clinică, dar fără efect curativ. Cazurile sunt selecționate în funcție de tabloul clinic, de absența tulburărilor cognitive și de profilul medical general al pacientului care va suporta aceasta intervenție.
Pentru simptomele non-motorii, tratamentele rămân simptomatice (pentru constipație, spasticitate etc).
Așa zișii „factori neuroprotectori”, „factori naturali de creștere neurogenă” sau pe bază de suplimente nutritive, vânduți pe piața românească, nu au vreo dovadă științifică reală a efectului curativ și/sau încetinitor al evoluției bolii. Aceste „suplimente” nu sunt prescrise, din cauza ineficienței lor, în alte sisteme medicale europene.
De o reală utilitate sunt, însă, tehnicile de reeducare și întreținere: exercițiul fizic, kinetoterapia, logopedia, ergoterapia, reeducarea cognitivă, a deglutiției, expresiei scrise sau verbale, a echilibrului și a stării de bine psihologice și generale. În Spitalul de Recuperare Medicală Arcadia, fiecare pacient va beneficia de un plan individualizat de tratament.
